Alearga strigoii,tarziu in noapte
Pe araturi,si se pierd departe
Si urla,si ochii mari,s-adanci le joaca
Si chinuie un suflet in baltoaca
Tarziu in noapte
Iese un strigoi din mormantul sau,
Manat de intuneric,de melancolie,si de rau
Catzarat pe cruce,gandeste si suspina
Si ochii mari,adanci si tristi privesc la luna...
De sine aproape
Privirea-i neagra,adanca si mortzie
Ii fuge,trista,peste campie...
Isi aduce aminte,palid,cum el a murit ...
Sina,gheatza,corpul sau si trenul oprit...
Undeva departe
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu