E frig ,e noapte...e pustiu
In negura uitarii
Prevad un cer trandafiriu
Si calea asteptarii.

E prea tarziu ca sa mai stau
Si gandurile-mi zboara
Iar mii si mii de stele n-au
Ce are a mea tzara.

Sunt vai intinse ,negre toate
Cu rauri tot de lava
Unde un simplu om nu poate
Suflarea sa si-o traga.

E adevar rostit usor
O necitita moarte
E o minciuna spusa-n cor
Cand visele-s desarte.

In ceata vasta de o vaz
Nu-i chip de inchinare
Iar sangele imi este crez
Si moartea alinare.

Durerea creste printre noi
In timp ce ei doboara-o cruce
Iar lava nu mai e siroi
Ci este rau de sange

Era si timpul pentru ei
In crezul pentagramic
Rostirea nu mai este trei
Ci sasele satanic.

Trei ceasuri duse-n doua limbi
Si lumea este moarta
O lume care poti s-o schimbi
Ca pe o simpla roata.

E adevar c-am ezitat
Si frica fuse mare
Era un vis neincetat
Sa fiu la fel de tare.

Si poarta numai eu puteam
Atunci sa o deschid
Era portalul lumi care
Vream sa o ucid.

Si lordul sase astepta
Incet,nerabdator
Si gandul cel pervers trecu
Cum ia sa il omor.

Un tron La lumea moarta
Era mai mult decat un vis
Mai mult decat o lume-ntreaga
Pe care s-o ucid.

Statea acolo cam retras
Si nebanuitor
Un lemn de foc era de-ajuns
De-ajuns ca sa-l omor

Si mana eu mi-am ridicat
Incet si temator
Eram ca si paralizat
Dar tot mi-era usor.

Un strigat ceasul il batu
Era acum a treia
Dar sufeltul pe loc cazu
Si nu simteam durerea.

Un val caldut si mai usor
Imi aducea uitarea
Curand un cantec ca de cor
Imi proslavea iertarea.

Acum lumina o vad clar
Si ingerii-s cu mine
Imi cer iertare iar si iar.
Si-mi este doar rusine....